http://www.lala-escu.blogspot.com/
24 martie 2009si atat. 
Viata e greu…dar trece!
19 martie 2009Tocmai m-am uitat pe geam si am vazut ca in orasul meu minunat e un fel de lapovita . Care de fapt nu prea are ce sa caute acum in martie pe strada, dar cred ca cineva acolo sus a varsat din greseala o galeata. Eu tot sper ca vine primavara si in acest ton optimist si cu Rage Against the Machine – Killing in the Name in urechi, ma apuca iar nostalgiile.
Mi se facuse de exemplu acum ceva vreme dor de…. schi . Mie. MIE, care atunci cand m-au lasat in varful partiei si fara monitor, dupa 5 zile de lectii de schi in care ma descurcam binisor, mi-am scos schiurile si am coborat partia in clapari de frica. E, acum vreau pe schiuri ! Ca nu mi-a trecut dorul!!!
In acelasi timp, mi-e dor de Vama Veche si de ziua de 1 mai. Abia o astept!
Si mai vreau sa vina vara nu inainte insa ca eu sa castig la loto. Poate incep sa si joc, cine stie?
Si analizand eu toate aceste doruri, mi se mai adauga si altele: mi-e dor de niste oameni, de niste petreceri, de niste concedii, de o viata fara griji (asta chiar nu stiu cum e dar sigur mi-e dor de ea, daca poate sa iti fie dor de ceva ce nu stii cum e….)
Si mi-ar placea ca lumea sa fie mai putin nesimtita si mai responsabila putin, si sa nu ne fie frica de sentimente, si sa nu credem ca daca spunem ceea ce simtim asta ne face mai vulnerabili, si mi-ar placea ca atunci cand cuiva i se spune "mi-e dor", sa nu fie indiferenta raspunsul.
Si mi-ar mai placea ca actiunile oamenilor sa fie oglinda a ceea ce simt ei. Asta chiar ar fi un maaaare progres in ceea ce se cheama evolutia omului. Care de muuuulta vreme mi se pare mie ca de fapt involueaza constant.
Astenie de primavara
6 februarie 2009Pana vine vara aia odata (ca o sa vina, asta stim sigur!!!) si pana o sa imi treaca mie dorul de ea, trebuie sa trecem de o grea incercare: astenia de primavara.
De doua zile e frumos afara si e un soare de numai la birou nu iti vine sa stai, iar eu….sunt astenica. Iarba nu-mi mai place, gura nu-mi mai tace.
Drept urmare, azi (noroc ca a fost vineri) am stat toata dupa amiaza pe mess cu o prietena. Si colac peste pupaza, la 4 jumate am luat decizia manageriala ca plec la 5 jumate azi. Si am plecat. La 5. 
Vestea buna despre astenia de primavara este ca ciocolata ajuta. Cui ii place ciocolata, desigur. Eu una ingerez numai anumite forme. De obicei in prajituri, ca mie imi plac chestiile mai sofisticate, in timp ce sa deschizi o foaie de hartie care inveleste o ciocolata e mult prea simplu. Nu e nici o provocare acolo.
Vestea proasta despre astenie este ca poate tine…cam pana cand vine vara. Sau pana cand isi dezgheata clientii bugetele de externalizare a activitatilor de HR – aceste doua fenomene (astenia si bugetele clientilor) putand fi corelate uneori.
Dar aici intervine fenomenul de automotivare al unui coleg de-al meu: youtube si Always Look On The Bright Side Of Life. Si te uiti la fata aia luminoasa a vietii on and on and on pana incepi sa vezi stele verzi. Dupa care te mai uiti si in alta parte, asa, pentru variatie.
Pana una alta, in asteptarea lunii martie si desigur a lunii mai (ca 1 mai nu e o zi ca oricare alta!), eu sper ca o prietena de-a mea sa nu aiba dreptate cand spune ca de fapt criza inca nu a venit in Europa ci vine pe la vara.
Si cum speranta moare ultima, cu ea in suflet si-n simtire eu ma intorc la ciocolata. Ca acuma trebuie sa faci planuri pe termen scurt , si eu tocmai am facut unul pe 15 minute: sa termin prajitura.
Astenie usoara sa avem!
Sa vina varaaaa!
10 ianuarie 2009Ei bine, da….in plina iarna, cu masina plina de zapada (si praful aferent acestui oras minunat), mie mi-e dor de vara. Dar de vara trecuta , daca se poate, cand ma puteam numi, fara exagerare , navetista. Caci in fiecare week-end faceam naveta la Vama Veche. Eu si prietenele mele, toate trei blonde: una la par, alta in suflet si eu, care eram blonda prin aspiratie (ma vopsisem sperand ca asa pot avea o scuza – nu a functionat).
Eterna intrebare "mai e mult pana ajungem" a blondei (la par) aflata pe scaunul din dreapta, 160 la ora ca sa batem recordul stabilit in saptamana anterioara, opririle regulamentare la ) ma fac acum sa zambesc nostalgica si sa vreau sa vina vara. Aceeasi vara daca s-ar putea, cu aceleasi persoane, evenimente, intamplari, covorase …..
S-au schimbat insa lucrurile, caci nimic nu ramane niciodata la fel si singura constanta din viata e schimbarea…. Eu nu mai sunt blonda si covorasul nu mai asteapta pe nimeni….
Si tare mi-e dor de Thasos, de Kaliakra… niste prieteni de-ai mei adica pe care nu i-am vazut din vara. Eeeeee dar nu vine ea vara? Pana una alta, sa ne pregatim de 1 Mai!
Criza, crah bursier, etc.
26 decembrie 2008"Tre sa fim mai cumpatati ca e criza si nu se stie ce se intampla maine"… Pe naiba! Criza my….. you know what. S-a panicat romanul ca e criza financiara. De fapt, eu cred ca s-au panicat ziarele, analistii economici, site-urile de profil si … cam atat. E o criza de nervi de fapt. Caci iata, a venit Craciunul. Si s-a dus romanu’ la super/ hypermarket (ca de acolo facem cumparaturile desigur) si a cumparat. TOT. Ca daca maine nu mai gaseste? Ca doar e criza, nu se stie…. Dar anul trecut din ce motive a cumparat tot? Ca doar nu era criza… A? Raspuns corect: asa-i romanul.
Si in aceasta plina criza, eu ma amuz la culme de discutiile "expertilor de colt de strada": "nu mai facem cutare lucru ca e criza…" sau "ai vazut vecine cat au scazut apartamentele? nu mai e bine sa vinzi acum pe timp de criza…."
Ne pricepem si la asta. Adica la analiza economica. De aia e criza, pentru ca:
Si raspunsurile variaza in functie de cate emisiuni a vizionat emitentul opiniei, de culoarea politica (pentru ca e Basescu presedinte, de exemplu), pentru ca bancile nu mai dau credite (serios? acum cand vroiam si eu sa iau….ptiu fir-ar…) si pentru ca pretul la benzina nu a scazut cat trebuia atunci cand a scazut pretul barilului de petrol. Asta e grea, tre sa recunoastem!
In plina criza, deci, eu ma mai duc pana la bucatarie sa mai fur o prajiturica facuta de mama…. ca daca maine nu mai apuc din cauza crizei?
Invitatie la meditatie…..sau mai simplu: Emisiunea Vreau sa Stiu :-)
25 decembrie 2008De Craciun eu inevitabil cad pe ganduri. Uneori ma lovesc cam tare, alteori ma umplu de bucurie pentru ca mi se intampla to’felu de lucruri frumoase.
Anul asta, surpriza: nici una, nici cealalta. Adica (sa nu il maniem pe Dumnezeu) mi s-au intamplat lucruri frumoase, e drept, dar … n-am mai fost atat de "emotionala"! Acest Craciun e unul cuminte rau: cu fetele, cu mancare, cu baute, cu discutii mai mult sau mai putin grele, dar si cu oarece nostalgii… Si despre asta vreau sa povestim.
Sunt cateva momente in viata mea, cu oameni diferiti in locuri diferite in momente diferite din evolutia mea ca om (vorbim acum doar de Craciun), momente pe care as vrea sa le combin ca sa iasa un mare Craciun PERFECT. Am si eu ambitiile mele, deh…. Dar oare…mi-ar placea acel Craciun? Ca e frumos sa tinzi spre perfectiune, dar daca doamne fereste o atingi? Ce mai faci dupa aia? Ce mai cauti daca ai gasit perfectiunea? Adica… ce target iti mai stabilesti? ;;)
Dar oare…mi-ar placea acel Craciun? Ca e frumos sa tinzi spre perfectiune, dar daca doamne fereste o atingi? Ce mai faci dupa aia? Ce mai cauti daca ai gasit perfectiunea? Adica… ce target iti mai stabilesti? ;;) Si ce ar insemna un Craciun perfect? Oamenii pe care ii vrei langa tine, in locul pe care il vrei, cu ce vrei tu pe masa, cu zapada (probabil)…si mai stiu eu ce. Ei bine, cand ai toate astea, inevitabil va lipsi ceva. Ca asa e omu’…vrea mai mult!
Deci nu exista Craciun perfect…atunci de ce nostalgiile dupa momente din trecut, cand oricum nici momentele alea nu erau perfecte? Si de ce nu ne multumim niciodata cu ce avem atunci in momentul ala, si sa luam ceea ce este ca atare fara a incerca sa perfectionam momentul, omul, situatia… ?
Da, bine, de acord: e vorba despre starea aceea pe care o aveam in acel moment si de aia suntem nostalgici…ca mai vrem sa mai traim starea aia o data (macar). Ideea este: starea aia de ATUNCI… se mai potriveste cu omul de ACUM?Ca stim ca ne-am schimbat (macar un pic, pe ici pe colo, unii din noi prin partile esentiale…). Am mai simtit niste lucruri, am mai constientizat niste fapte, ni s-a mai intamplat cate ceva (bugetat sau nu)…. Si ce ne facem daca nu ne mai place acum starea de atunci? Si reducem STAREA la cel mai mic numitor comun: momentul acela de fericire cand nu eram prea profunzi sau analitici, ci ne era, pur si simplu, bine. Sufleteste.
Suna a "invartita in cerc" dansul asta…. dar cam asta e si viata, nu? Desi unora le pare rectilinie…ea e de fapt un cerc din care nu iesim pana nu invatam ceva… si ca sa invatam, ni se repeta intr-o forma sau alta experientele avute. Iar mie uneori trebuie sa mi se si deseneze ca nu pricep niciodata din prima )
)
Deci….pentru cei ce aveti nostalgii de Craciun: starea de atunci… omul de acum…
E? Asta DA subiect de meditatie de Craciun! Parerea mea… 
Avem blog, deci….existam!!!
25 decembrie 2008Ce ti-e frate si cu tehnologia asta… si cu modul in care ea si progresele pe care le face sunt percepute de lume…
De lumea cu care mai vorbeam la telefon, pe mail, pe mess… eeee, acum vorbim prin bloguri!
Pana una alta insa, e o ocazie buna sa spui lumii ceva. Ca poate ai ceva de impartasit, o experienta, o poveste din care cineva, daca vrea, poate sa invete. Sau nu, desigur! E o tara libera cu oameni liberi care au optiuni.
Si desigur poate vrei sa spui Craciun Fericit. Intr-un mod simplu, la obiect, concis (si cam astea sunt toate sinonimele care imi vin acum in minte….) saaau, poate vrei sa compui mesaje elaborate, personalizate , care sa arate ca "iti pasa".
"Fie ca lumina sfantului Craciun sa aduca…" si aici intervine creativitatea fiecaruia. Imi spunea cineva drag zilele trecute ca de sarbatori romanii sunt foarte creativi… mai ales de Pasti, cand te umple fiecare sms de respect din motivul emotiei pe care a simtit-o…cel ce a dat forward celui mai elaborat sms primit.
Ei bine, de Craciun, sa zicem generic "Fie ca lumina" si stim ca prietenii vor raspunde "Fie!".:-)
